După Sfântă Învierea Sa cea din morți, Mântuitorul Iisus Hristos Se arată Ucenicilor Săi în Muntele Galileei și le poruncește să meargă în toată lumea și să învețe toate neamurile, botezându-i pe toți în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului. Astfel, la porunca cea Dumnezeiască, Sfântul Apostol Andrei ajunge aproape de gurile Dunării și propovăduiește adevărata credință locuitorilor Sciției Minor. După câteva secole, amenințată de erezii, Sfinții Părinți au apărat cu prețul vieții Biserica și creștinismul adevărat, luptând prin cele 7 Sinoade Ecumenice și alte Sinoade locale împotriva inovațiilor de credință și minciunilor cu care diferiți oameni-vrăjmași au încercat să atace adevărul.
În 1054, Biserica Romei se desparte de cea a Constantinopolului, din cauza numeroaselor abateri în materie de învățătură de credință dar și dorinței Romei de a subjuga lumea ortodoxă și să o tragă în prăpastia pierzării. În 1582, Papa Grigorie al XIII-lea schimbă calendarul, mutându-l cu 10 zile înainte și la mai puțin de 4 secole distanță, Constantinopolul cade în aceeași greșeală și mută, în 1923, calendarul și prăznuirea sfinților cu 13 zile, ajungând la aceeași dată cu catolicii. În România, ziua de 1 octombrie 1924 devine 14 octombrie, în aceeași zi serbându-se și Acoperământul Maicii Domnului și Sf. Parascheva. Doar câțiva preoți și monahi au opus rezistență acestui mare prăpăd ce avea să fie „îndreptarea calendarului”, de partea lor fiind și mici comunități de mireni. În 1926 și 1929, Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Învierea Domnului după calendarul gregorian, deci cu 2 săptămâni înainte de data normală, prin aceasta încălcând hotărârile Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325, hotărâri ce dădeau anatema și blestemau pe cei care sărbătorea Paștele creștinesc înainte de cel iudaic. Astfel, credincioșii „de stil vechi” aveau să își construiască propriile locașuri de rugăciune și biserici, sub îndrumarea Ieromonahului Glicherie Tănasă. Valul nefast a venit însă, în 1936, când peste 30 de biserici au fost dărâmate la comanda noilor papistași. Cu greu, credincioșii de stil vechi au reușit să depășească acele timpuri și, mai ales, perioada comunistă, atunci când nu aveau voie să se roage, iar preoții și episcopii nu aveau voie să săvârșească niciun serviciu divin.
Din mila lui Dumnezeu, după Revoluția din 1989 s-au ridicat, spre slava Sfintei Treimi și a sfinților Săi, multe locașuri frumoase de rugăciune prin contribuția și efortul comun al credincioșilor. Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România mărturisește Ortodoxia nealterată, bazată pe învățătura de credință pe care Însuși Mântuitorul Hristos ne-a dat-o, pe hotărârile Sfinților Apostoli, ale Sfinților Părinți de la toate cele șapte Sinoade Ecumenice și la sinoadele locale.
După anii 2000, mulți credincioși din țară se emigrează pentru a munci în țări din Vestul Europei, precum Italia, Spania, Germania, Franța sau Marea Britanie. Astfel, cu multă dragoste și răbdare, PS Episcop Sofronie Suceveanul începe ușor-ușor să închege o comunitate în Londra, încă de prin anul 2004. S-a străduit ca măcar în fiecare Post Mare sau al Nașterii să fie prezent pentru a mărturisi pe credincioși, pentru a săvârși Sfântul Maslu, Sfânta Liturghie și alte servicii. A venit pentru a boteza copiii și pentru a căsători pe tineri. Însă, pentru că această comunitate s-a înmulțit considerabil PS Episcop Sofronie a propus Sfântului Sinod înființarea unei parohii în Londra și instalarea unui preot, care să poată să răspundă oricând cerințelor de natură religioasă ale credincioșilor. Astfel că, în februarie 2018, a fost emis de către Mitropolia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România documentul de înființare a Parohiei „Buna-vestire” din Londra, parohia ce numără peste 120 de familii.
Slujbele sunt săvârșite la biserica „Buna-Vestire” din Naphill (Naphill Old Calendar Orthodox Church, Chapel Lane, Naphill, HP144RB, Bucks), locaș ce a fost achiziționat în anul 2019.
Fie ca Bunul Dumnezeu și Preacurata Fecioară Maria să păzească această comunitate, iar noi, prin străduința și efortul fiecăruia, să dobândim Împărăția cea cerească. Amin!